Descântec

Descântec

Zbor nebun…
vis păgân,
fior peste gând
lunecând.
Balet peste lume
rămas fără nume,
vagi aspirații
valsând delicat
printre ferme negații

și-un vers insușit
nerostit.

Zbor inălțat
zălud și curat,
culori
și uimire
peste fragila simțire,
căuș de lumină
și lună plină,
aripi de soare
zâmbind alinare
prin răni plăpânde
țesute-n secunde
de dor proscrise
pe ziduri
și griuri nescrise.

Zbor fără rost
prin ce-am fi fost…
Iubiri prea cărunte
respiră
prin cioburi de ceasuri mărunte
si dorul tăcut
se-ascunde-n demult
la capăt de drum
pentru acum.

Zbor decăzut
că ne-am durut.

Mult asteptata…

Mult asteptata…pana intr-o dimineata, cand te trezesti cu ea, primavara, strecurata printre gene si cu-o nevoie fireasca de simturi si ferestre larg deschise. Si-apoi, din dorul de lumina si de culoare si de miros de pamant reavan, datator de viata, iti iesi dintre ziduri, lasand primavara sa ti se intample, in voia ei, bucuros si, de fiecare data, uimit.

A venit primavara! A venit asa cum vin toate lucrurile firesti pe care le purtam in noi asteptand sa se intample. Pana intr-o dimineata, cand …

 

Apus in Parang

Sa vorbim despre momente in care ramai ” mut de uimire”. Cand toate gandurile se-ascund in tacere si ramai coplesit, atarnat undeva intre perceptie si ghemul de emotii din stomac, incapabil sa-i gasesti starii un nume printre cuvintele devenite dintr-o data ridicol de sarace.